sâmbătă, 11 aprilie 2015

Acordati-le atentie copiilor vs hiperprotectie

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări. 
Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare” - Chris Simion


In prezent se vorbeste tot mai mult despre tulburarile deficitare de atentie / hiperactivitate, dar oare cati dintre noi acordam atentia cuvenita copiilor astfel incat sa nu se ajunga la aceasta eticheta de “copil hiperactiv” sau chiar mai mult “copil cu ADHD”.
O sa definesc in linii mari ce inseamna cand spunem ca un copil este hiperactiv si ce inseamna cand spunem ca un copil este diagnosticat cu ADHD si  care sunt caracteristicile copilului caruia nu i se acorda atentia cuvenita din partea familiei.
Conform DSM IV, aceste tulburari deficitare de atentie/ hiperactivitate se observa cu precadere odata cu varsta de 7 ani, pentru ca, in aceasta perioada copilul incepe sa aiba un program mult mai solicitant, odata cu intrarea in clasa intai al copilului, dar survenind in continuitatea tulburarilor adesea prezente din mica copilarie. Acest sindrom trebuie sa antreneze un disconfort functional in cel putin doua domenii: social, familial, scolar sau professional.
Din punct de vedere clinic acest sindrom are la baza asocierea dintre tulburarile de atentie si hiperactivitate – impulsivitate. Tulburarile de atentie sunt reprezentate de o slaba capacitate de concentrare  sau o capacitate de concentrare fluctuanta , imposibilitatea focusarii asupra unei sarcini, de o slaba organizare si apoi de neterminare a activitatii solicitate. De asemenea exista dificultati atat in activitatile domestice cat si in cele scolare in ceea ce priveste capacitatea de atentie si concentrare- copiii par sa nu auda ceea ce li se solicita, , lectile sunt neglijate se intorc acasa de la scoala spunand ca au uitat sa copieze cerintele de pe table, astfel incat toate sarcinile care cer efort de concentrare sunt evitate sau respinse.
Hiperactivitatea impulsiva: este reprezentata de incapacitatea copilului de a sta linistit in banca sau in orice alt loc unde activitatea motorie ar trebui sa fie la un nivel mai scazut. Spunem ca este o problema atunci cand : la scoala copilul este agitat, neastamparat, se contorsioneaza, isi agita picioarele,nu respecta regulile jocului,are tendinta de a-si impune punctual de vedere, fara sa ii respecte pe ceilalti, deseori recurge la agresivitate verbala si fizica atunci cand ceva nu este conform dorintelor lui, traverseaza strada fara sa se uite, toate indicand o dificultate de respectare a regulilor datorita impulsivitatii. Aceasta impulsivitate poate sa ajunga pana la tulburari de comportament de tipul agresivitatii fizice.
Uneori intalnim la acest sindrom si semene asociate , o sa descriu la fel in linii mari la ce anume  ar trebui sa acordam o atentie sporita: dificultati cognitive relevante care sa fie rezultate in urma unor testari ale caror scoruri sa fie nesatisfacatoare sub aspectul neatentiei- dificultati de orientare spatio-temporala, dificultati de sesizare a secventelor ritmice, dificultati de aranjare a frazelor deranjate sau alte dificultati diverse (scolare- care include incapacitatea de integrare in grupul scolar , instabilitate emotional, conflicte cu anturajul de copiii cu care au diverse activitati acasa), mai pot sa apara si tulburari de control sfincterian. De asemenea  pot sa fie prezente si anumite semen neurologice in definirea acestui sindrom din punct de vedere clinic si aici ne referim la neacoordonarea motorie fina, anomali perceptivo-motorii, stangacii, semene non specific pe EEG.
O sa va propun si o parte parctica a acestui articol care are in vedere dezvoltarea abilitatilor atentionale atat la parinti cat si la copii.
In fiecare zi sa acordam o parte din zi unor “momente speciala de joaca cu copilul acasa”, pentru ca traversam perioade in care tiindem sa spunem ca nu mai avem timp de nimic  cu exceptia lectiilor pe care le au copiii de pregatit pentru scoala. De aceea este foarte important acest “moment special de joaca/ discutii pe diverse teme tot sub forma ludica cu copilul acasa”
Ar fi util daca parintii o data pe saptamana ar impartii o foaie  cu o linie vertical in doua , in partea de sus a coloanei din stanga se vor trece cele mai bune momente ale saptamanii petrecute la service si in partea din drepta sus se vor trece cele mai bune moment ale saptamanii petrecute  copilului meu. Iar pe verso ar putea sa faca acelasi lucru doar ca in partea stanga sus parintii vor trece cele mai rele moment petrecute la service intr-o saptamana si in partea drepta sus cele mai rele moment petrecute copilului meu intr-o saptamana. Astfel am putea sa facem o analiza atat a comportamentului nostru ca parinte cat si o analiza a comportamentului copilului, astfel incat sa putem aduce intr-un echilibru momentele bune si mai putin bune, dar si sa imbunatatim atentia pe care o acordam atat copilului nostru cat si noua, pentru a evita  episoadele mai putin placute survenite in dezvoltarea copilului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu