Mos Craciun, un basm sau o dorinta care ne mentine sufletul de copil?...

In jurul lui Mos Craciun exista o multime de legende: de la cum a aparut si pana la felul in care el ajunge in casele noastre in fiecare an. Toata lumea il cunoaste ca fiind batranelul rosu in obraji, cu barba lunga si alba ce ne aduce cadouri an de an.

In viziunea initiala, Mos Craciun purta un costum rosu cu nasturi negri. Vinovata de pletele albe este compania Coca-Cola. Se pare ca versiunea Mosului care a ramas imprimata in mintea noastra este cea propusa de compania de bauturi racoritoare.

Semnificaţia sărbătorii actuale de Crăciun este specifică geto-dacilor. În aceeaşi zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea şi renaşterea zeului solar de origine iraniană, Mithra, şi, după trei secole de la apariţia creştinismului, a început să se serbeze naşterea lui Iisus.

Determinantul „Moş (Crăciun)” semnifică vârsta înaintată a zeului care trebuia să moară şi să se nască de Anul Nou.

Existenţa lui dura 365 sau 366 de zile, îmbătrânea, deceda şi învia la începutul anului următor. În tradiţiile populare, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obişnuit (un bătrân, păstor cu barbă de omat, vecin cu Moş Ajun, etc).

Vestimentaţia lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara.Vechimea numelui e dovedită de existenţa cuvântului, în variante, în aromâna şi megleno-română.
Obiceiul de a redacta o scrisoare către Moş Crăciun este o tradiţie de Crăciun. Scrisorile de obicei conţin o listă de jucării pe care le doresc copii şi confirmarea faptului că au fost buni. Satul lui Moş Crăciun din Finlanda a fost înfiinţat în 1985 şi din acel an au fost primite peste 12,5 milioane de scrisori din peste 197 de ţări. Din România au fost trimise peste 33 000 de redactări spre această destinaţie.

Legenda cu mosul sarman                           

Se spune ca Mos Craciun a existat odata demult – era un batran care facea jucarii. Ii placea atat de mult acest lucru, incat le facea pe tot parcursul anului, iar pe data de 25 decembrie el le vindea la un targ (le vindea foarte ieftin pentru ca oamenii nu erau prea instariti). Intr-o zi de Craciun, pe drumul de intoarcere de la targ spre casa, el zareste la fereastra trei copii ce nu primisera nimic in acea zi speciala. In vremurile acelea nu exista Mos Craciun, doar parintii cumparau cadouri, iar parintii micutilor erau foarte saraci. Batranul vede ca acei copiii sunt tristi si doreste sa le ofere ceva; nu mai avea nicio jucarie la el pentru ca era prima data cand le vanduse pe toate. Si-a dorit atat de mult sa le dea o jucarie in dar, si asa, printr-o minune, pe fundul sacului a aparut una. In felul acesta le-a facut o bucurie copiiilor. Atunci si-a dorit sa poata sa faca jucarii pentru toti copiii, chiar si pentru cei sarmani care nu pot sa isi cumpere jucariile mult visate. In fata lui a aparut o caprioara ranita. Batranul a bandajat-o, iar aceasta in semn de multumire a facut sa apara renii si sania. Straiele vechi si zdrentuite ale batranului s-au schimbat in unele frumoase si rosii. Asa a aparut Mos Craciun.

Legenda cu pastorul

Aceasta legenda a fost infaptuita cu ajutorul unui pastor batran si a cainelui sau credincios. La lasarea serii, batranul isi doreste sa isi gaseasca un loc in care sa poata sa stea peste noapte. Mergand el asa prin noapte, cainele incepe sa ii vorbeasca. Ii spune ca vede o stea din cale afara de frumoasa pe cer si il indeamna sa o urmeze. Batranul este de acord si urmeaza impreuna lumina stelei. La un moment dat, intr-un pustiu gasesc un grajd in care se afla o femeie si Pruncul Ei. Pentru ca afara se facea din ce in ce mai frig, vitele din grajd incercau sa-L incalzeasca pe cel mic si pe mama Lui cu respiratia lor. Vazand acestea, pastorul (care era defapt Mos Craciun) inveleste femeia si copilul cu blana de oaie pe care o avea pe el. Pentru a nu-i fi frig peste noapte, batranul se asaza intre oi sa se incalzeasca. Dis de dimineata cum pleaca din grajd, este inconjurat de o lumina alba si stralucitoare. Isi da seama ca a venit sfarsitul si ajunge in fata lui Dumnezeu. Pentru ca i-a oferit Maicii si Pruncului haina ce o avea pe el, Dumnezeu l-a rasplatit si l-a pus sa fie cel care aduce bucurii in fiecare an. Mos Craciun i-a ramas numele si pana in zilele noastre.

Nume ale lui Moş Crăciun în lume
 

- România- Moş Crăciun
- Anglia - Kris Kringle sau Father Christmas
- Belgia - De Kerstman
- Italia - Babbo Natale
- Germania - Weihnachtsmann sau Sankt Nikolaus
- Suedia – Jultomten sau Christmas Brownie
- Hawaii - Kanakaloka
- Chile - Viejo Pascuerro
- Franţa - Pere Noel
- Japonia - Hoteiosho sau Santa Kurohsu
- Rusia - Ded Moroz

Indiferent de ceea ce citim despre personajul hazliu, un batranel cu barba alba si costum rosu, ajungem sa patrundem in lumea magica , sa ne lasam purtati de mireasma sarbatorilor de iarna, asteptam personajul magic… il asteptam pe Mos Craciun.:)

Raspuns de la Mos Craciun!:)

Expeditor: Mos Craciun, Magic FM Destinatar: Ababi Alexandra Data postala: 02.12.2012

Draga Ababi Alexandra,

Asteptam cu nerabdare scrisoarea de la tine! Stiu ca ai fost o mica magiciana anul acesta, aducand de multe ori zambete celor din jurul tau :) Tocmai de aceea, pentru ca ai fost cuminte, Mosul iti multumeste!

Ce mai este pe la Cabinet Individual de Psihologie "Maria Malau"Medias ? Sunt convins ca ai trecut peste toate hopurile si ca ai invatat o gramada de lucruri interesante! Ma bucur mult ca nu ai uitat sa pretuiesti timpul liber. Stiu ca iti place Imi place sa patrund in lumea cartilor, iar asta e un lucru minunat!

Eu, asa cum stii, am fost tot anul ocupat aici la Polul Nord, am facut jucarii noi si frumoase pentru toate fetitele si baietii cuminti din toata lumea. Din sursele mele am auzit ca iti doresti un Laptop. Desi calatoria mea va fi lunga, iti promit ca voi face tot ce-mi sta in putinta ca in noaptea de Ajun sa-ti indeplinesc dorinta!

Sper ca tu si familia ta sa aveti sarbatori fericite!

Cu mult drag, Mos Craciun de la Magic FM

P.S. Mos Craciun, raspunde tuturor... o dorinta mi-a fost implinita...Mos Craciun , mi-a implinit o dorinta doar scriindu-mi:)

Schizofrenia in descrieri istorice

O descriere a unui comportament de tip schizofren gasim deja in antichitate in scrierile lui Aretaeus din Cappadocia. in medicina moderna, diversele manifestari clinice ale acestei maladii au fost de mult cunoscute, fiind insa descrise sub diferite denumiri izolate unele de altele (Kahlbaum: catatonie; Hecker: hebefrenie; Westphal: paranoie acuta).

Este meritul psihiatrului german Emil Kraepelin de a fi reunit in 1896 simptomele caracteristice pentru schizofrenie sub notiunea de "Dementia praecox" ("Dementa precoce"), dorind sa sublinieze prin aceasta evolutia nefavorabila a bolii pâna la modificarea grava a personalitatii, desi - in realitate - nu este vorba de o dementa in sensul strict psihopatologic al cuvântului. Eugen Bleuler in 1911 introduce denumirea de Schizofrenie ("scindare, disociere a mintii"), accentuând prin aceasta caracterul disociativ particular al tulburarilor psihopatologice. Kurt Schneider (1930) face diferenta intre simptomele de prim ordin si cele secundare, permitând astfel un diagnostic operational.

Conceptul de schizofrenie in sistemele moderne de clasificare

Conceptul de schizofrenie in sistemele moderne de clasificare ICD-10 ("International Classification of Diseases" a Organizatiei Mondiale a Sanatatii - WHO) si DSM-IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, editia IV, 1994), bazate pe conceptele traditionale, contribuie la stabilirea unui consens international, referindu-se la cele mai moderne rezultate ale cercetarilor si la necesitatea oprationalizarii diagnosticului si terapiei.

Ce este schizofrenia?

Schizofrenia (din limba greaca: schizein = a despica, a scinda, phren = minte, suflet) este o boala mintala din categoria psihozelor endogene.

Caracteristica este aparitia unor manifestari psihopatologice majore, cum sunt halucinatiile, deliruri, turburari formale de gândire, tulburari afective, tulburari de comportament, dezorganizarea personalitatii.

Pâna la data actuala nu au fost puse in evidenta cauze corporale decelabile. in sistemele de clasificare moderna se considera obligatorie pentru Diagnosticul de mare probabilitate si durata minima a manifestarilor morbide. Tablourile clinice de tip schizofrenic, care nu indeplinesc si acest criteriu, sunt clasificate - pâna la proba timpului - drept boli schizofreniforme.

Epidemiologia schizofreniei

Frecventa psihozelor schizofrenice este 0,5 - 1 %, cu o rata a incidentei anuale de cca. 0,05 %. Probabilitatea ca o persoana sa se imbolnaveasca de schizofrenie in cursul vietii este in medie de cca. 1 %. Mai mult de jumatate din imbolnaviri se produc intre pubertate si vârsta de 30 de ani. Sub termenul de schizofrenii tardive se grupeaza acele cazuri cu un debut dupa vârsta de 40 de ani.

Etiologie si patogenie in schizofrenie

Schizofrenia nu are o singura cauza, aparitia ei se datoreaza interactiunii mai multor factori biologici, psihologici si culturali cu o vulnerabilitate genetica predispozanta.

Factori genetici: in familiile bolnavilor de schizofrenie exista o probabilitate mai mare de imbolnavire decât la restul populatiei. in cazul gemenilor univitelini, rata concordantei este de 50 %. Studiile genetice au pus in evidenta pe cromosomul 22 o gena (WKL1), care pare sa fie in legatura cu aparitia unei schizofrenii catatone. Predispozitia genetica este interpretata in prezent ca poligenetica, in ciuda cercetarilor de genetica moleculara nu s-au putut evidentia alte localizari cromozomiale specifice.

Factori pre- si perinatali: O cauza a vulnerabilitatii ar putea fi reprezentata de o suferinta intrauterina a fatului sau a copilului nou nascut, care ar provoca o disfunctie minimala a creierului (Minimal Brain Dysfunction). Un rol ar putea fi jucat de infectiuni virale ale mamei sau ale nou-nascutului, o etiologie virala certa nu a putut fi totusi demonstrata.

Factori psiho-sociali: O serie de conditii psiho-sociale au fost incriminate drept factori declansatori ai schizofreniei, opiniile sunt insa controversate. Factorii psiho-sociali influenteaza mai degraba evolutia bolii si nu aparitia ei. In acelasi sens este interpretat rolul conflictelor, al suprasolicitarilor psihice sau al starilor de tensiune emotionala (High-expressed-emotions). Teoria psihanalitica presupune ca regresiunea la o treapta inferioara de dezvoltare ar constitui un mecanism dinamic important in aparitia psihozelor schizofrenice. Asa zisa "personalitate premorbida" (personalitate schizoida) nu pare a fi asociata cu dezvoltarea mai târziu a unei schizofrenii.

Tomografie cerebrala cu emisiune de pozitroni (PET): in timpul unui test de memorie se observa o reducere a activitatii metabolice in lobii frontali (rosu), concomitent cu cresterea anormala a activitatii dopaminice in corpii striati (verde)

Factori organici neuropatologici si biochimici: Studii neuropatologice si radiologice au putut evidentia - cel putin la o parte din bolnavi - anumite modificari structurale: marirea ventricolilor cerebrali, micsorarea masei creierului, mai ales in regiunile frontale. Studiile cu ajutorul tehnicilor moderne de medicina nucleara, SPECT (Single-Photon-Emission-Computertomography) sau PET (Positron-Emission-Tomography), asupra fluxului sangvin cerebral si metabolismului creierului au aratat in cazul bolnavilor de schizofrenie o reducere remarcabila a fluxului sangvin, a utilizarii oxigenului si a schimburilor metabolice in regiunile frontale (Hipofrontalitate). Importante sunt cercetarile biochimice. Astfel, in creierul bolnavilor schizofrenici exista o cantitate crescuta de Dopamina si un numar mai mare de receptori dopaminergici decât la normali. Asa se explica si actiunea favorabila a medicamentelor neuroleptice, care blocheaza receptorii dopaminici de tip D2. si alti neuromodulatori din sistemul nervos central - glutamatul si serotonina - ar putea juca un rol in mecanismul de producere al psihozelor schizofrenice.

Manifestarile clinice in schizofrenie

Psihozele schizofrenice se manifesta cu o simptomatologie bogata, variabila ca frecventa sau ca intensitate la diversi pacienti. In ultimul timp se pune accentul pe deosebirea intre simptome pozitive (plus-simptome), cum sunt starile delirante sau halucinatiile, si simptome negative (minus-simptome), ca reducerea reactiilor afective, apatie, asocialitate.

Starile delirante sunt foarte frecvente, nu apar totusi in toate stadiile bolii, au un caracter bizar, de neinteles, uneori magic sau mistic (idei de persecutie, de gelozie, teama de a fi otravit, idei hipochondrice etc.).

Halucinatiile in schizofrenie : Halucinatiile (perceptii false) sunt mai ales auditive, bolnavii aud voci, dialoguri, primesc ordine imperative. Halucinatiile pot apare si in sfera olfactiva (mirosuri urâte) sau corporala (senzatii dureroase sau de modificare a unor organe). Halucinatiile vizuale sunt mult mai rare.

Alterari ale personalitatii: senzatia de influenta a personalitatii sau gândirii prin forte exterioare (de ex.: prin hipnoza, unde radio), depersonalizare, derealizare. Bolnavul traieste o viata dubla, in lumea reala si in lumea reprezentarilor delirante. Intr-o forma extrema, bolnavul se incapsuleaza in el insusi si traieste numai intr-o lume interioara fara contact cu mediul exterior (Autism).

Tulburari formale de gândire sunt caracteristice: argumentatia este lipsita de logica (Paralogism), notiunile abstracte sunt concretizate (Concretism), elemente heterogene se identifica unele cu altele (Contaminare a ideilor), se construieste un vocabular propriu din cuvinte create de bolnav (Neologisme), gândirea pierde orice legatura, apar confuzii de idei, bolnavul "vorbeste alaturi" sau se blocheaza complet.

Tulburari afective. Bolnavul pierde contactul emotional cu alte persoane, devine obtuz, reactiile afective sunt neadecvate (bolnavul râde la auzirea unei vesti triste), uneori se constata o ambivalenta afectiva (expresia concomitenta a unor emotii contrare).

Tulburari psihomotorii. Tipica este starea de catatonie caracterizata prin negativism, imobilitate corporala, stereotipii gestuale sau verbale, automatisme, mutism. Toate aceste simptome ating un nivel dramatic in starea de stupor catatonic, in care bolnavul in stare constienta este total nemiscat, nu vorbeste, tonusul muscular este crescut cu o consistenta ceroasa (flexibilitas cerea), anumite pozitii ale corpului induse pasiv sunt pastrate ca atare (Catalepsie). Din aceasta stare se poate trece in raptus catatonic: bolnavul devine agitat, tipa, isi sfâsie imbracamintea, se strâmba, poate deveni agresiv.

Tulburari ale vointei si ale comportamentului social sunt foarte frecvente dar necaracteristice: lipsa de initiativa, de interese si de energie (Abulie), bolnavul isi neglijeaza ingrijirea corporala, decade din punct de vedere social.

Schizofrenia: Forme clinice

Dupa grupul de simptome si asocierea lor, care apar pe primul plan, se deosebesc mai multe forme clinice:

• Forma paranoid-halucinatorie, dominata de starile delirante si de halucinatii.

·        Forma catatonica, care poate culmina cu starea de "catatonie pernicioasa": bolnavul imobil dezvolta febra inalta cu tulburari vegetative grave, care pot provoca moartea.

·        Forma hebefrenica. Pe primul plan sunt tulburarile afective si cele de gândire formala.

·        Forma reziduala apare in decursul evolutiei, uneori sub efectul tratamentului.

Manifestari obligatorii pentru permiterea diagnosticului de schizofrenie:

-Delir cu caracter bizar

-Halucinatii incongruente cu dispozitia afectiva, in special perceperea unui dialog de voci straine

-Gândire confuza

-Simptome catatone

-Saracie afectiva, lipsa de initiativa, declin social inrautatirea adaptarii in societate

-Manifestare continua a acestor simptome timp de cel putin 6 luni

Excluderea unei cauze organice evidente

Tratamentul in schizofrenie

Tratamentul multidimensional reuneste mijloacele medicamentoase, psiho- si socioterapeutice. Tratamentul medicamentos reprezinta un mare progres, de la introducerea lui in anii '50 ai secolului trecut (Jean Delay si P. Deniker, 1952).  

Medicamentele psihofarmacologice folosite apartin clasei de Neuroleptice, preparate cu actiune anti-dopaminergica. Medicamentele se administreaza atât in faza acuta, cât si sub forma de "depozit" pentru prevenirea recidivelor. Efectele secundare nedorite trebuie cunoscute, pentru a putea fi evitate sau tinute sub control. In ultimii ani au aparut neurolepticele de noua generatie sau neuroleptice "atipice", care au o serie de avantaje (efecte secundare mai reduse, influenteaza si simptomele negative).

Psihoterapia. In centrul mijloacelor folosite sta terapia suportiva a pacientului, dar si a membrilor de familie, pentru a se putea obtine o cooperare necesara in tot decursul tratamentului medicamentos.

Terapie individuala

Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata mai bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia pentru a continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine si sa inteleaga cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta sa faca fata stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.

Terapia de familie

Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si educatie familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg boala, pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot ajuta pacientul sa nu abandoneze planul de tratament. De asemeni, terapia de familie poate ajuta ca pacientul si familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele familiale.

Reabilitarea

Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata diferite abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi, putini pacienti cu schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor eficiente existente.

Sprijinul psihologic

A face fata unei boli asa de serioase ca schizofrenia poate fi o provocare. Medicamentele pot avea efecte secundare nedorite, pacientul se poate simti manios pentru ca are o afectiune care necesita tratament toata viata. In perioadele in care se simte mai bine, poate fi tentat sa opreasca tratamentul, lucru care poate declansa o recadere.

Iata cateva cai de a face fata schizofreniei:

- educatia: invatarea cat mai multor lucruri despre boala il poate ajuta pe pacient sa fie motivat in a urma planul de tratament

- grupul de suport: grupurile de suport ii pot ajuta pe pacientii cu schizofrenie sa intalneasca oameni care se confrunta cu aceleasi probleme

- mentinerea atentiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din schizofrenie este un proces continuu; mentinerea motivatiei se poate face prin amintirea scopurilor terapiei

- gasirea unor hobby-uri sanatoase: gasirea unui mod sanatos de a-si canaliza energia poate fi de folos la pacientul cu schizofrenie

- invatarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate incerca tehnici de reducere a stresului cum sunt meditatia, yoga sau tai-chi

- structurarea timpului: se recomanda ca pacientul sa-si planifice ziua si activitatile. In acest fel poate ramane organizat. Pentru acest scop poate incerca sa-si faca o lista de activitati zilnice.

Socioterapia: Masuri la locul de munca si in familie, terapie ocupationala, masuri reabilitative.

Terapia convulsivanta electrica - TCE (Electrosoc: Cerletti si Bini, 1938) sau farmacologica (socul cardiazolic: von Meduna, 1934), precum si Coma hipoglicemica cu insulina (Sakel, 1933), introduse empiric pe baza unor ipoteze fiziopatologice uneori fanteziste, dar cu eficacitate certa, au cazut de la introducerea tratamentului neuroleptic in desuetudine. Totusi, in cazul unor stari catatonice grave cu pericol vital (Catatonia pernicioasa), electrosocul reprezinta si in prezent terapia de electie.

Evaluare psihologica

Psihologul va discuta cu pacientul despre modul sau de a gandi, a simti si a se comporta. Va pune intrebari despre delir sau halucinatii si va verifica daca exista semne de psihoza. De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un chestionar psihologic de autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si despre consumul de droguri si abuzul de alcool. Si, cu acordul pacientului, membrii familiei si prietenii apropiati pot fi rugati sa ofere informatii despre simptomele pacientului.

POSIBILITĂŢI DE INTERVENŢIE TERAPEUTICĂ A PSIHOLOGULUI CLINICIAN

În ceea ce priveste tratamentul psihosocial, sunt necesare strategii pentru interventia eficienta:

Detectie si interventie timpurie

Facilitarea farmacoterapiei

Tehnici de tratament în internare

Managementul stresului îngrijitorului

Învatarea aptitudinilor traiului zilnic

Managementul cazurilor sociale

Tehnici educationale si terapie familiala

Interventii cognitiv-comportamentale

Dupa externare, o sedinta de psihoterapie dureaza în medie 45-50 de minute si se face în general saptamânal. Terapeutul trebuie sa poarte o discutie deschisa si sa stabileasca care sunt problemele, motivele de îngrijorare ale pacientului, ce efecte adverse prezinta din cauza medicatiei pentru a-l ajuta sa-i creasca complianta, care sunt scopurile terapeutice pe termen scurt, mediu si lung. Terapia suportiva familiala este esentiala în schema terapeutica, unul din punctele cheie fiind actiunea de informare asupra bolii si tratamentului.

Terapeutul trebuie sa fie constient ca suicidul este cea mai frecventa cauza de moarte prematura în schizofrenie si ca pacientii schizofrenici raporteaza mai rar în mod spontan intentiile suicidare. Drept urmare, terapeutul ar trebui sa întrebe în mod direct despre ideatia suicidara. Câteva studii arata ca mai mult de doua treimi dintre pacientii schizofrenici care s-au sinucis, au vazut un medic în ultimele 72 de ore dar ca acesta nu a suspectat nimic în acest sens. Cei mai susceptibili la a comite actul suicidar sunt pacientii cu putine simptome negative, care înca pot trai afecte dureroase. Perioadele care urmeaza dupa externarea din spital si dupa pierderea unei relatii importante au fost identificate ca  perioade cu risc crescut pentru suicid.

INSTRUMENTE DE EVALUARE A PACIENTULUI SCHIZOFREN

- PANSS – Scala sindromului pozitiv si negativ în schizofrenie  

Evalueaza simptomele pozitive si negative în schizofrenie. Se bazeaza pe: observatiile din timpul interviului, interviu clinic, raportarile facute de membrii familiei si cele ale personalului medical. Cuprinde 7 itemi pt. simptome negative, 7 itemi pt. simptome pozitive si o scala de psihopatologie generala de 16 itemi.

Scala Sindromului Pozitiv şi Negativ (PANSS) a fost concepută ca fiind o metodă mai riguroasă şi mai obiectivă pentru evaluarea dimensiunilor simptomelor pozitive, negative şi de alt tip întâlnite în schizofrenie. Evaluarea PANSS derivă din informaţiile comportamentale adunate dintr-o serie de surse, incluzând: observaţii din timpul interviului; un interviu clinic; şi rapoarte emise de către personalul din spital sau de către membrii familiei. Evaluările oferă scoruri rezumate pe o scală cu 7 itemi pozitivi, o scală cu 7 itemi negativi şi o scală generală de psihopatologie cu 16 itemi. Evaluările PANSS trebuie bazate pe toate informaţiile ce se leagă de o perioadă specificată, în mod normal identificată ca fiind săptămâna anterioară. Dacă itemul lipseşte, este identificat ca având valoarea 1, nivelurilor crescute de psihopatologie li se atribuie valori de la 2 (minim) până la 7 (extrem). Evaluatorul trebuie să determine severitatea simptomelor făcând referinţă la criteriile particulare ale punctelor de ancorare şi trebuie să atribuie cel mai mare punct de evaluare disponibil.

P1 Delir.

P2 Dezorganizare conceptuală.

P3 Comportament halucinant.

P4 Emoţie.

P5 Grandomanie.

P6 Suspiciune/persecuţie.

P7 Ostilitate.

- CDSS – Scala de depresie Calgary în schizofrenie     

Evalueaza simptomele depresiei la pacientul schizofrenic. Masoara severitatea dispozitiei depresive, sentimentelor de vinovatie, lipsa de speranta, insomniei si comportamentului suicidar

CDSS a fost concepută pentru a evalua simptomele depresiei în prezenţa schizofreniei. Scala măsoară severitatea simptomelor precum starea de depresie, deznădejnea, vinovăţia, insomia şi suicidul

0= Absentă.

1= Uşoară.

2= Moderată.

3= Severă.

- BPRS – Scurta scala de cotare psihiatrica      

Probabil cel mai folosit instrument în psihiatrie. Contine 16 itemi cotati de la 0 la 6 în functie de severitate si include simptome ca acuze somatice, anxietate, depresie, ostilitate si halucinatii. Este o scala cantitativa care coteaza tabloul clinic din ultimele 3 zile, fara sa fie un instrument diagnostic.

Scala de Punctare Psihică Succintă (BPRS) Conţine 16 itemi având valoarea de la 0 (nu există) la 6 (extrem de sever) şi include simptome precum grija cu privire la propriul corp, anxietatea, starea de depresie, ostilitatea şi halucinaţiile. Scala a fost elaborată iniţial pentru stările de schizofreniee însă include şi simptome ale depresiei. Interpretarea scorului total se face după cum urmează: 0-9, nu este un caz de tulburare schizoafectivă; 10-20, este posibil să fie un caz de tulburare schizoafectivă; 21 sau peste, cu siguranţă este un caz de tulburare schizoafectivă. În

cazul stărilor de schizofrenie, cei 10 itemi cu privire la schizofrenie din cadrul BPRS trebuie

însumaţi. Scala este una cantitativă; a fost elaborată doar în scopul de a evalua tabloul clinic

prezent. Nu reprezintă un instrument de diagnostic.Atunci când se utilizează în evaluări repetate (săptămânale), fiecare evaluare trebuie efectuată independent, fără a face referire la interviurile anterioare.

1. Peocupări somatice.

2. Anxietate: psihică.

3. Retragere emoţională.

4. Dezorganizare conceptuală (incoerenţă).

5. Auto-depreciere şi sentimente de

vinovăţie.

6. Anxietate: somatică.

7. Tulburări de mişcare specifice.

8. Exaggerated self-esteem.

9. Stare depresivă.

10. Ostilitate.

11. Suspiciune.

12. Halucinaţii.

13. Retard motor.

14. Necooperare.

15. Gânduri neobişnuite.

16. Afect aplatizat sau inadecvat

Tulburari in legatura cu nicotina

Pentru ca nu de putine ori mi se intampla sa stau langa persoane care fumeaza,(eu fiind nefumatoare) m-am gandit sa preiau cateva randuri din DSM pe care le-am citit cu ceva timp in urma... despre ceea ce inseamna tulburarile care pot aparea datorita nicotinei...
 Elemente descriptive şi tulburări mentale asociate. Dorinţa ardentă este un element important al abstinenţei de nicotină şi poate explica dificultăţile pe care le au indivizii în a renunţa la produsele conţinând nicotină. Alte simptome asociate cu abstinenţa de nicotină includ dorinţa de dulciuri şi deteriorarea performanţei la sarcinile necesitând atenţie. Mai multe elemente asociate cu dependenţa de nicotină par a' prezice un grad mai mare de dificultate în stoparea uzului de nicotină: fumatul imediat după deşteptarea din somn, fumatul când este suferind, dificultate în a se abţine să nu fumeze, relatarea că prima ţigaretă a zilei este una dintre cele mai dificil de cedat si fumatul mai mult dimineaţa decât după amiaza. Numărul ţigaretelor fumate pe zi, conţinutul în nicotină al ţigaretei şi numărul de pachete fumate pe an sunt, de asemenea, în legătură cu probabilitatea ca un individ să
stopeze fumatul. Dependenţa de nicotină este mai frecventă printre indivizii cu alte tulburări mentale, ca de ex., schizofrenia. In funcţie de populaţia studiată, între 55-90% dintre indivizii cu tulburări mentale fumează, în comparaţie cu 30% din populaţia generală. Tulburările afective, anxioase şi alte tulburări în legătură cu o substanţă pot fi mai frecvente la indivizii care fumează decât la foştii fumători sau la cei care nu au fumat niciodată.
Simptomele de abstinenţă sunt asociate cu ritm lent pe EEG, reducerea concentraţiilor de catecolamine şi de cortizol, modificări ale mişcărilor oculare rapide (REM), deteriorare la testarea neuropsihologică şi scăderea ritmului metabolic. Fumatul creşte metabolismul multor medicamente
prescrise pentru tratamentul tulburărilor mentale, precum şi pe cel al altor substanţe. Deci, încetarea fumatului poate creşte concentraţiile sanguine ale acestor medicamente, precum şi pe cele ale altor substanţe, uneori într-o măsură semnificativă. Acest efect nu pare a se datora nicotinei, ci mai curând altor compuşi ai tabacului. Nicotină şi metaboiitul său cotinina pot fi măsurate în sânge, salivă sau
urină. Persoanele care fumează au, de asemenea, diminuate testele funcţionale pulmonare şi au crescut volumul corpuscular mediu (MVC).
Datele examinării somatice şi condiţiile medicale asociate. Abstinenţa de\nicotină poate fi asociată cu o tuse uscată sau productivă, scăderea ritmului cardiac, apetit crescut sau plus ponderal şi o deprimare a răspunsului ortostatic. Cele mai comune semne ale dependenţei de nicotină sunt mirosul de tabac, tuşea, evidenţa unei maladii pulmonare obstructive cronice şi ridarea excesivă a pielii. Pete de tabac pot apare pe degete, dar sunt rare. Uzul de tabac poate creşte considerabil riscul de cancer pulmonar sau bucal, precum şi de alte cancere; de asemenea, creşte riscul de condiţii cardiovasculare şi cerebrovasculare, de maladii pulmonare obstructive cronice şi de alte maladii pulmonare, de ulcer, de
complicaţii materne şi fetale, precum şi de alte condiţii. Deşi cele mai multe dintre aceste probleme par a fi cauzate de cancerigenele şi oxidul de carbon din tabacul fumat mai curând decât de nicotină însăşi, nicotină poate creşte riscul de evenimente cardiovasculare. Cei care n-au fumat niciodată, dar care sunt expuşi cronic la fumul de tabac par a prezenta un risc crescut pentru condiţii, precum
cancerul pulmonar şi maladiile cardiace.

Perdere l'Amore...

Negura noptii iti tine companie...
Afara ard afumate, triste felinare...
Sufletu-ti tacut, parca ar vrea sa iti sopteasca...
Ard afumate, triste felinare,
Ca intr-un suflet pustiu si uitat...

Psihodrama Clasica Moreniana

Persona- masca

Jacob Levy Moreno s-a născut la București, în România, la 18 mai 1889, sub numele de Iacob Levi, într-o familie de evrei sefarzi. Tatăl său era Moreno Nisim Levi (1856 - 1925), un comerciant care emigrase din Turcia în România și se ocupa cu negoțul de lemn destinat confecționării de sicrie. La vârsta de 32 ani, Moreno Nisim Levi o luase de soție pe Paulina Iancu, de numai 14 ani. Iacob a fost întâiul lor născut când ea avea doar vârsta de 15 ani și jumătate.  I-au urmat trei surori și doi frați (Rahel Victoria, Volf sau Valerian William (1892), Charlotta, Clara Lala și Norbert Buby. Paulina Iancu era orfană de amândoi părinții din copilărie și frații ei mai mari, celibatari, o predaseră spre creștere și educare călugărițelor unei mănăstiri catolice. În cele din urmă, de teamă că ea va părăsi credința strămoșilor și se va creștina, au retras-o de acolo și au măritat-o cu Nisim Moreno Levi, care era din aceeasi generație ca ei, mai vârstnic decât ea cu 18 ani. Viața conjugală a celor doi căsătoriți a cunoscut numeroase stări de tensiune și conflicte. Paulina se distingea printr-o fantezie bogată, prin intuiție și simț al umorului, stăpânea multe limbi, mai cu seamă ladino, româna, germana și franceza. Ea avea darul povestirii și, pe deasupra, era foarte pasionată de leacurile băbești și de îndeletniciri esoterice, plăcându-i să citească în cafea și în frunzele de ceai. Se povestește că odată l-ar fi vindecat pe fiul ei cel mare de rahitism prin „băi de soare” pe nisip, așa cum o sfătuise o lecuitoare rromă. Pe de altă parte, nu i-a fost întotdeauna ușor să înțeleagă pe acest copilul, atât de vioi și excentric. Iacob, care, poate, a moștenit de la mama lui pasiunea pentru profeții și darul pentru teatru, era legat mai mult de ea decât de tatăl, care lipsea ades de acasă, din pricina voiajelor de afaceri. În acelaș timp, și el trezea în copii respect și admirație. La 4 ani Iacob a primit primele lecții de Tora de la rabinul șef al evreilor spanioli din București, Behor Haim Bejarano. Dar, în afara de tradiția evreiască, curiozitatea lui era atrasă și de mesajele creștine și de credințele folclorice animiste, sub influența povestirilor mamei sale din cele învățate la mănăstire, precum și a obiceiurilor pe care le-a observat la servitoarea maghiară din casa părinților sai. Din anii copilăriei la București amintește Iacob Levi Moreno în memoriile sale de jocurile în tovărășia altor copii. Într-unul din ele, născocit de el, cam pe la vârsta de 4 ani, a jucat rolul lui „Dumnezeu”, în timp ce copiii ceilalți trebuiau să fie „îngerii”. Jocul era să se termine printr-o nenorocire atunci când grămada de scaune puse unele peste altele pentru a ajunge sus, „în rai”, s-a prăbușit în momentul când au încercat „să-și ia zborul”. Iacob însuși a căzut și și-a rupt o mână. Jocul de-a Dumnezeu și îngerii nu l-a uitat și mai târziu a scris, sub inspirația lui, o scenetă de teatru. În afara de jocuri, micului Iacob i-a mai plăcut și să cânte și să vorbească mai multe limbi, între care limba ladino sau judezmo, în care îi cânta mama cântece de leagăn.
 Jacob Levy Moreno a studiat la Universitatea din Viena medicina, matematica și filozofia.
 1894 În jocul său preferat îşi ia rolul lui Dumnezeu şi le dă celorlalţi copii rolul de îngeri – percepţia unui destin deosebit.

1908 – 1911	Se întâlneşte cu copii în parcul public din Viena (Augarten), îi stimulează să inventeze basme, să îşi găsească nume noi şi noi părinţi, crează un teatru pentru copii. (Der Köningsroman, Moreno, 1923)
1909	Student la Filosofie pentru un an, se transferă la Medicină şi este licenţiat in 1917.
1912	Întâlnirea cu Freud: “Eu încep de unde dumneavoastră terminaţi! Dumneavoastră întâlniţi persoanele în decorul artificial al cabinetului, eu le întâlnesc pe străzi şi în casele lor, în mediul lor. Dumneavoastră le analizaţi visele. Eu le dau curajul de a visa în continuare”. (The First Psychodramatic Family, Moreno, 1964)
1912	Organizează grupe de discuţii cu prostituate şi realizează importanţa grupului: “O persoană poate deveni agent terapeutic pentru o alta şi în mintea mea a început să se definească, la nivelul realităţii, potenţialitatea psihoterapiei de grup” (Who Shall Survive?, Moreno, 1963)
1914 – 1915	Publică Invitaţie la o întâlnire (Einladung zu einer Begegnung): “În spaţiul de comandă stă împăratul/În spaţiul creativităţii stă creatorul/O întâlnire în doi: ochi in ochi, faţă în faţă. Şi când îmi vei fi alături îţi voi lua ochii/Şi-i voi pune în locul alor mei/Şi tu vei lua ochii mei/Şi-i vei pune în locul alor tăi/ Şi atunci eu te voi privi cu ochii tăi/Şi tu mă vei privi cu ai mei”. Se naşte ideea de psihodramă. (Autobiography, Moreno, 1985)
1917	Lucrează în două lagăre de refugiati (Mittendorf si Szolnok) – se naşte sociometria. (Foundations of Sociometry, Moreno, 1953)
1918 -1920	Participă activ în mişcarea culturală a intelectualităţii vieneze. Întâlniri la Café Herrenhof. Editeaza ziarul Daimon › Der Neue Daimon › Der Gefährten. Daimon – dublul interior al fiecărei persoane, aspiraţia sa şi sfătuitorul său secret, după Socrate – asociat puterii creative permite persoanei să depăşească regulile – se naşte schimbul de rol. Publică protocoalele: Dumnezeu ca actor, Dumnezeu ca autor, Dumnezeu ca orator (Die Gottheit als Komediant, Die Gottheit als Autor, Die Gottheit als Redner) – se naşte axiodrama.
1919	Se mută în Bad Vöslau, Mainthal 4. Întâlnirea cu Marianne Lörnitzo.
1920	Publică cartea Testamentul tatalui (Das Testament des Vaters): „Suntem toţi Dumnezei, creatori şi co-creatori ai unui Univers fără sfârşit. Să creem cu bucurie, energie şi spontaneitate şi să lăsăm ca imaginaţia să fie la baza acţiunilor noastre. Să lăsăm ca fiecare să aibă dreptul de a fi creator” – se conturează filosofia lui Moreno.
1921	Primul caz de psihoterapie psihodramatică, cu pacientul ca şi protagonist, Marianne ca eu-auxiliar şi Moreno conducător.
1921 – 1924	Este preocupat de arta teatrală. Se naşte Teatrul Spontaneităţii (actorii improvizează teme sugerate de public sau luate din ziare) la Café Museum (Café Nihilismus).
1921	Închiriază teatrul Komödienhaus: pe scenă pune un fotoliu, o coroană şi o mantie roşie şi oricine poate să interpreteze un rege, iar publicul e pe post de juriu – se naşte sociodrama. Cazul Barbara (Anna Höllering) – descoperă importanţa anti-rolului, schimbului de rol şi a dublurii. (Psychodrama, vol.1, Moreno, 1946)
1922	Închiriază Maysedergasse 2, unde joacă Peter Lorre. Descoperă puterea terapeutică a jocului dramatic.
1924	Publică cartea Das Stegreiftheater. Descrie patru forme de teatru revoluţionar: teatrul de conflict sau teatrul critic, teatrul spontaneităţii sau teatrul imediat („aici şi acum”), teatrul terapeutic sau teatrul reciproc şi teatrul creatorului – baza triadei sociometrie, psihoterapie de grup şi psihodramă.

1925	Emigrează în Statele Unite.
1925	Inventează împreună cu fratele lui Marianne, Franz Lörnitzo, un aparat de înregistrare a sunetelor şi îl breveteaza în Austria. Este invitat de către Phonograph Company, Ohio în Statele Unite. Realizează nevoia unei schimbări, se mută în Statele Unite.
1929 – 1931	Regizor la Teatrul Impromptu, Carnegie Hall, New York.
1930	Experimente cu exerciţiile de spontaneitate la New York Civic Repertory Theatre sub îndrumarea directă a Evei La Gallienne, unde lucrează cu actori ca John Garfield, Burgess Meredith şi Howard da Silva, care mai târziu devine asociat cu Teatrul Group.
1931	Joacă Living Newspaper la Teatrul Guild pe Broadway (spațiul folosit şi de către Teatrul Group). Publică Impromptu, un jurnal devotat dezvoltării improvizaţiei în arta dramatică şi educaţie, conţinând articole scrise de către Moreno, A.B.W. Smith, J.J. Robins, Theodore Appia, Helen Jennings, Hans Kafka, Robert Müller şi alţii.
1932 – 1934	Organizează sesiuni de training al spontaneităţii la New York State Training School for Girls, Hudson, N.Y., care sunt surprinse în diverse filme.
1935	Înfiinţează compania Therapeutic Motion Pictures pentru a distribui filmele făcute la Hudson şi mai târziu la Beacon.
1936	Pune bazele sanatoriului Beacon Hill, Beacon, N.Y., care avea şi un studio de psihodramă sponsorizat de Gertrude Franchot Tone.
1937	Îndrumă pe Franchot Tone şi soţia acestuia, Joan Crawford, în explorarea problemelor maritale pe scena studioului de psihodramă din Beacon, îi întâlneşte pe Elia şi Stella Kazan, şi pe Luther Adler.
1941	Inaugurează un studio de psihodramă la Spitalul St. Elizabeths, Washington, D.C. Încorporează Editura Beacon.
1942	Deschide la New York un studio de psihodramă, 101 Park Avenue, redenumit în 1952 Institutul Moreno. Continuă sesiunile deschise de sfârşit de săptămână până la începutul anilor ’70, acestea fiind frecventate de actori (ex.: Eric Bentley, Dustin Hoffman).
1946	Publică Psychodrama, vol.1.
1947	Traduce şi revizuieşte Teatrul Spontaneităţii / The Theatre of Spontaneity.
1949	Înfiinţează un studio de psihodramă la Universitatea Harvard. Conduce sesiuni de psihodramă la Teatrul Mansfield (Broadway), New York. Se însoară cu Celine Zerka Toeman, care îi devine atât parteneră de viaţă cât şi în munca sa; aceasta încă mai predă şi scrie despre psihodramă.
1951 – 1966	Profesor adjunct al Catedrei de Sociologie, absolvent al şcolii de ştiinţă şi Arte, Universitatea New York.
1959	Publică Psychodrama, vol.2 (în colaborare cu Zerka T. Moreno).
1964	La spitalul State, Moreno este televizat în circuit închis, în timp ce conduce sesiuni de psihodramă. Este urmărit de către toţi pacienţii.
1969	Publică Psychodrama, vol.3 (în colaborare cu Zerka T. Moreno). Premiat cu Golden Doctorate, Universitatea din Viena. Vizitează Bad Vöslau.
1974	Moare acasă, la Beacon, New York, pe 14 mai.
1993	Societatea Austriacă de Literatură transferă cenuşa lui Moreno la Honorary Grave, Zentralfriedhof, din Viena.

 Definitii ale psihodramei:

Metoda care prin actiune confera autenticitate sufletului fiind stiinta care prin actiune exploreaza adevarul prin metodele dramei. Dezvoltarea unui sistem de metode ce permite medicului si ego-urilor auxiliare sa patrunda in universul pacientului in incercarea de a-l popula cu imagini interiorizate care au avantajul de a nu fi total iluzorii si de a nu apartine total realitatii. (Jacob Moreno)
Psihodrama este o metoda de psihoterapie de grup care prin jocul psihodramatic exploreaza relatiile interpersonale conflicte si probleme emotionale in scop terapeutic (G. Ionescu)
Principiile psihodramei. Viata ca model terapeutic. Construirea unei situatii terapeutice care sa integreze toate modalitatile de viata si existenta umana: timpul, spatiul, realitatea obiectiva, cosmosul, si detalii personale.
Principiul actiunii. Spre deosebire de psihanaliza ce se bazeaza pe forta cuvantului. psihodrama se bazeaza pe actiune. Pacientii trebuie sa isi exteriorizeze prin miscari, prin joc dramatic, prin mimico-gesticulatie propriile conflicte, visele, delirurile, halucinatiile care mai apoi sunt analizate in grup.
Principiul prezentificarii. Indiferent de momentul in care s-a produs situatia pacientul o prezinta si o interpreteaza in prezent. De aceea el poate sa-si manifeste tot ceea ce simte.
 Psihodrama are doua scopuri:

• analiza totala (care viza obtinerea de catre pacient a discernamantului psihanalitic nedezvoltat spontan in timpul vietii) 
• producerea totala a vetii (prezentarea plenitudinii realitatii, a evenimentelor traite de om, in felul acesta imbogatindu-si experienta traita)

 În psihodramă oamenii află ce înseamnă să înveţi prin a face. Grupul are o atmosferă prietenoasă şi stimulatoare care îndeamnă persoana să se exprime prin a pune în scenă diferite dimensiuni ale vieţii sale. Dând viaţa pe scena situaţiilor problematice, psihodrama facilitează stabilirea unui echilibru mai armonios între exigenţele intrapsihice şi cerinţele realităţii, prin redescoperirea şi antrenarea resurselor de spontaneitate şi creativitate ale persoanei. Omul devine actorul propriei vieţi, un scenariu care se scrie în vivo. Scena înlocuieşte divanul şi devine spaţiul în care se pun în acţiune conţinuturile lumii interne. Aici individul se întîlneşte cu resursele, îndoielile, dorinţele, blocajele şi visele sale pe care le explorează într-un cadru securizant.

Psihodramă intervine în mod esenţial asupra relaţiilor; prin tehnicile sale specifice metodelor de acţiune (dublul, inversiunea de rol, oglinda, solilocviul, sociometria), ea produce o restructurare a modurilor disfuncţionale de "a fi" în raport cu ceilalţi, provoacă persoana să descopere răspunsuri noi la o anume situaţie şi să devină o fiinţă autonomă şi spontană. Astazi psihodrama este folosita in multe domenii in care oamenii invata, se schimba sau relationeaza cu ceilalti: O intalnim in scoli, spitale, organizatii, teatre.

P.S. Intentia mea a fost de a va trezi interesul spre aceasta scoala de formare. Mai multe detalii puteti gasi pe siteul: Asociatia Romana de Psihodrama Clasica .
www.psihodramaclasica.ro

Sindrom Down "Dincolo de Aparente" Ploiesti

Buna tuturor!!
Revin cu ganduri pozitive, cu zambetul pe chip si cu sufletul deschis la voi, pentru a va anunta ca intr-o saptamana ne vedem in Ploiesti, in orasul in care o sa incep un proiect de suflet impreuna cu Iuliana Ionescu. Va asteptam si pe voi sa dam viata unei noi dimensiunii in ceea ce priveste Sindromul Down.
Va asteptam sa formam impreuna marea familie a copilasilor cu Sindrom Down din Ploiesti respectiv judetul Prahova!
 Numai impreuna vom putea reusii sa ii determinam si pe cei din jurul nostru sa priveasca dincolo de aparente!

Muzeul de Istorie, Ploiesti, Sala de Conferinte - 22 August 2012, orele 17.00 - 17.30.
www.alexandra-ababi.blogspot.com
Noi suntem : SINDROM DOWN "DINCOLO DE APARENTE" PLOIESTI

ONG- "Sindrom Down -Dincolo de Aparente" Ploiesti

                                                       Sa privim dincolo de aparente!!

    Impreuna cu Iuliana Ionescu , am pornit un mare proiect de suflet , incercam sa dam nastere unui ONG - "Sindromul Down-Dincolo de Aparente"  Ploiesti". Desi eu nu sunt din Ploiesti, am sa ma implic in acest proiect 100%, o sa incerc sa imi pun la dispozitie toate cunostintele pe care le detin eu din punct de vedere psihologic si numai.
Imi doresc din suflet sa pot sa fac mai multe pentru aceste suflete deosebite, delicate si minunate, pentru ca eu stiu ca ei pot, ei sunt capabili de foarte multe lucruri, la care noi nici nu ne-am gandit vreodata.
Vreau sa va invit sa vedem DINCOLO DE APARENTE ! O sa fiu in Ploiesti de pe data de 20 august, seara ajung in Ploiesti, daca sunt persoane , care vor sa ne sustina si sa fie alaturi de noi in acest proiect va asteptam cu drag , cu sufletul deschis!
Va rog sa ne lasati adresa de e-mail sau un nr de telefon , mie sau Iulianei , pentru a va transmite ora si locatia unde ne vom intalni , in Ploiesti.

Adresa mea de e-mail : alexandra_ababi@yahoo.com
 Va asteptam!:)

voluntariat. sansa la viata: www.cedcd.rohtpp://blog.cedcd.ro/acordati-va un...

voluntariat. sansa la viata: www.cedcd.ro
htpp://blog.cedcd.ro/

acordati-va un...: www.cedcd.ro htpp://blog.cedcd.ro/ acordati-va un ragaz din tumultul vietii de zi cu zi a fiecaruia dintre noi, oameni buni..si aerisiti-va...

Grup de suport

Dragii mei parinti , ai unor copilasi deosebiti, vreau sa va anunt ca o sa formez un grup de suport la Medias, la cabinetul unde lucrez , impreuna cu o colega, tot psiholog, (Mihaela Hurdubelea). 

Grupul se adreseaza tuturor persoanelor( parintii, buncii, aparintatorii, copilasilor cu dizabilitati (Sindrom Down, Autism, Sindromul Rett, Sindromul ADHD, parapareza spatica, retard mintal...sau orice alta dizabilitate). Va astept cu mare drag  sa luati parte la o astfel de experienta,va astept cu un  e-mail la adresa: alexandra_ababi@uahoo.com  sau aici pe blog, pentru inscrierea in grup.
Inca nu am stabilit exact data , vrem sa vedem daca exista persoane, care sa isi doreasca sa faca parte din acest grup.
O duminica cu zambetul pe chip sa aveti!
Alexandra Ababi

Un gand pentru tine...

Sunt oameni si oameni,
Sunt ganduri si ganduri,
Sunt clipe si clipe...
Incerca sa alegi din fiecare, ceea ce poate sa iti pastreze sufletul deschis...
Incearca sa alegi din fiecare, ceea ce poate sa iti aduca un zambet pe chip,
Un gand senin,
O vorba calda,
O zi colorata.

Sufleţele dragi...

TE RUGAM TRIMITE MAI DEPARTE POVESTEA lui Berkay Adrian SI AJUTA-L sa beneficieze de tratamentul necesar pentru a scapa definitiv de cancer.
Am aflat despre acest baietel prin intermediul unui email si privirea lui plina de inocenta m-a emotionat inca din prima clipa.
Berkay Adrian Aktan este un baietel in varsta de 3 ani, care anul trecut a fost diagnosticat cu o tumoare canceroasa numita rabdomyosarkom care este in vezica urinara. Parintii lui au fost socati la aflarea diagnosticului si s-au luptat din greu pentru a salva viata copilasului lor.
Ei se afla in Turcia si de anul trecut sunt in tratament prin chimioterapie. Din punct de vedere material familia lui o duce foarte rau, tatal baietelului nu poate sa lucreze din cauza ca el sta tot timpul cu copilasul in spital, iar mamica este nevoita sa stea acasa cu surioara lui, de numai 4 luni.

Va scriu acest apel din partea unei familii neajutorate care doreste ca baietelul lor sa aiba parte de tratament in continuare pentru a alunga definitiv cancerul. O parte din tratament este acoperita de casa de asigurari de sanatate din Turcia, dar din pacate ramane o suma inportanta neacoperita. Pentru a putea sa il trateze este nevoie de 400 EUR lunar, o suma mult peste posibilitatile familiei.

Pentru acest copilas puteti face donatii in urmatoarele conturi: RO93BTRL00201201323408XX (in lei, pe numele Gabriela Aktan, la Banca Transilvania Arad, cod SWIFT/BIC: BTRLRO22), RO42BTRL00204201323408XX (in euro, pe numele Gabriela Aktan, la Banca Transilvania Arad, cod SWIFT/BIC: BTRLRO22) si in contul de euro deschis in Turcia (numar cont 520-6104881-352, banca DENİZ BANK, cod IBAN TR95, cod SWIFT DENITRIS, titular cont Gabriela Aktan)
Pentru donatii din strainatate se poate folosi Western Union pe numele Gabriela Aktan si adresa Gabriela Aktan, jud. Ankara, loc.Polatlı, Turcıa. Cine face o donatıe din strainatate prin Western trebuıe sa trimita apoi un cod, numele expeditorului si valoarea exacta catre mama lui Berkay, pe adresa de email gabrielaaktan@yahoo.com.

Mama lui Berkay poate fi contactata la adresa de email gabrielaaktan@yahoo.com si la numarul de telefon 00905372049455.

Berkay a trecut prin tratamente grele pana acum, dar ne-a aratat ca aceasta boala poate fi invinsa. Dar pentru a fi din nou sanatos are nevoie de sustinerea noastra. Va rugam sa nu ramaneti indiferenti si sa contribuiti la insanatosirea lui. Orice suma donata contribuie la vindecarea acestui copilas. Va multumim.

P.S. Am primit acest mesaj pe pagina mea de facebook, poate reusim sa facem ceva pentru acest copilasi, ca el mai sunt multi alti copilasi, haideti sa incercam sa facem ceva ptr ei!

Priviti dincolo de aparente si o sa aveti surprize placute , care o sa va multumeasca sufleteste si o sa va incarce de energie pozitiva si ganduri frumoase!

Kinetika la Medias

Kinetoterapia sau gimnastica medicala,este un tratament prin miscare,in cadrul caruia se pot trata diferite afectiuni ale coloanei vertebrale,ale musculaturii,se pot trata sechele dupa fracturi,sechele dupa diferite boli,redarea si recuperarea anumitor miscari,redarea functionala a articulatiilor,tendoanelor
muschilor,

care au fost afectati in urma unor traumatisme sau afectiuni(ortopedice,neurologice,endocrinologice,etc).Prin gimnastica medicala se pot recupera toate modificarile patologice,gimnastica medicala este cel mai complex si rapid mod de a scapa de durere si de inconfort fizic si psihic.

Telefon	072 425 1434
Email	office@kinetorecuperare.com
Site web	http://www.kinetorecuperare.com

 P.S. Copilasii din poza sunt : Miruna, o fetita scumpa si tare ambitioasa si Andrei , un baietel tare dragalas si la fel de ambitios, care o sa fie un mare fotbalist :) Copilasi dragi sufletului meu, ma intalnesc cu ei la la sala, ptr ca la fel ca ei, lucrez si eu...:)

Asociatia Sprijin pentru Viata

Asociatia Sprijin pentru Viata

ATENTIE!
Se organizează tabere gratuite pentru copiii cu dizabilităti (locomotor, auz, vorbire, sindrom down și autism) cu care vor lucra specialisti si psihologi.Copiii trebuie să aibă între 6-16 ani si să fie scolarizati si însotiti de părinti (gratuitatea este atât pentru copil cât si pentru părinte).Fiecare copil va primi 100lei si cărti.Să se sune la numărul 0737877179 sau 0737877178 - Diana Budeanu sau Irina Rădută. Va rog sa raspanditi acest mesaj ca să se bucure cât mai multi copii de aceste tabere. Va multumim.

Oldest Man With Down Syndrome

Oldest Man With Down Syndrome Lives To 83

By Michelle Diament March 16, 2012 Text Size A A

A Minnesota man recognized by Guinness World Records as the world’s oldest with Down syndrome has died at age 83.
Bert Holbrook was identified as the world’s oldest man with Down syndrome in November 2008. The Waseca, Minn. resident died on Wednesday of natural causes, a caregiver told the Minneapolis Star Tribune.
Those who knew Holbrook attributed his long life to good genes. They told the Star Tribune that Holbrook, who outlived his parents and his sister, was a “charismatic” man with a constant smile on his face.
Many with Down syndrome have heart problems and other health conditions. Until recently it was rare for those with the chromosomal disorder to reach old age.
While Holbrook was the oldest man with Down syndrome, at least one woman had him beat. Joyce Greenman, 87, of England holds the Guinness record for being the world’s oldest woman living with the developmental disability.

P.S. Persoanele din poza nu reprezinta personajul articolului, este doar o poza cu o persoana cu Sindrom Down.