vineri, 20 martie 2015

Povestea Sindromului Down- Dincolo de Aparente- Vazuta prin ochii a trei persoane minunate

"Oamenii se cunosc în funcție de împrejurări.
 Sufletele se întîlnesc dincolo de orice împrejurare." Chris Simion





Sindromul Down a fost identificat in 1959 de catre Lejeune, M Gauthier si R. Turpin.
Astazi in Romania la fiecare 800 de copii ce se nasc , unul are sindrom Down, studiile realizate arata ca in tara noastra sunt aproximativ 3000 de persoane cu Sindrom Down. Un studiu efectuat in anul 2011, in judetul Neamt a aratat ca aici au fost inregistrate 209 persoane cu Sindrom Down. (“Sa vorbim cine este  persoana cu Sindrom Down?”- Asociatia Riana)  Prezenţa unor tasaturi fizice comune ale copiilor cu sindrom Down nu reprezintă indicii ale abilităţilor viitoare şi nici ale capacităţii de a învăţa.
21 Martie  ne ofera inca o data posibilitate sa vedem dincolo de aparente. Cu totii stim ca Sindromul Down nu este acel cromozom in plus (47 in loc de 46), dar asta nu inseamna ca privam copilul sau persona cu Sindrom Down de dreptul la fericire.
In fiecare saptamana ma intalnesc cu trei copilasi minunati cu Sindrom Down ( chiar daca doi dintre ei nu mai sunt copilasi ci adulti tineri) pentru mine tot copilasi dragi  raman.
O sa va spun povestea de viata a acestor trei persoane minunate, sunt beneficiari ai proiectului in care eu activez ca psiholog clinician “Retele mobile de servicii de recuperare la domiciliu pentru copii si tineri cu dizabilitati din mediul rural”.  Tin sa precizez ca, am primit acordul partintilor si apartinatorilor legali sa va spun povestea lor .
Ianis , este un baietel minunat in varsta de 8 ani, care datorita faptului ca prezinta o usoara intarziere in dezvoltare in prezent este in clasa intai, dar este integrat la o scoala de masa si asta m-a bucurat tare mult.  Din ziua  in care l-am intalnit a fost ceea ce se numeste “dragoste la prima vedere”, m-a imbratisat dupa prima sedinta si la plecare mi-a spus in stilul caracteristic “Pupi”, s-a ridicat pe varfuri sa imi dea un pupic si m-a imbratisat tare. Ziua aceea a fost pentru mine o zi colorata de o imbratisare calda si sincera. Ceea ce copiii cu Sindromul Down ofera este dincolo de cuvinte. Toti copiii sunt speciali si minunati, dar  copiii cu Sindrom Down sunt speciali prin modul de a-si manifesta emotile si sentimentele. Progresele sunt mici, dar sigure si am intalnit  o mamica speciala , care face tot ce poate pentru minunea ei de zi cu zi. Un copil care este crescut intr-un mediu vesel, frumos organizat si ingrijit, intodeauna o sa aiba o sansa in plus de a spune celor din jurul lui “Eu pot si merit mai mult!”.
Teodora, este o tanara in varsta de 19 ani cu Sindromul Down, o tanara timida, dar care stie sa ofere un zambet atunci cand ai nevoie. Problemele de santate pe care le are Teodora , corelate cu problemele specifice datorita Sindromului Down , incetinesc oarecum procesul de recuperare, dar noi  incercam prin prezenta noastra acasa la ea saptamana de saptamana, sa o facem pe Teodora in timp sa spuna singura ceea ce isi doreste si sa se faca inteleasa de cei din jurul ei. Ne dorim ca Teodora sa fie cu un pas spre independenta. Pentru ca prezinta si probleme de  greutate (obezitate), ea beneficiaza si de un program bine structurat de gimnastica medicala, iar sedintele de gimnastica medicala o  fac sa zambeasca mereu, saptamana aceasta la sedinta de terapie ocupationala mi-a spus ca vrea sa se puna la dieta, cand am intrebat-o ce e aceea o dieta, a spus ca vrea sa slabeasca , dupa ce cateva sedinte la rand fiecare specialist in parte a incercat sa ii explice intr-un mod placut de ce trebuie sa avem grija la ceea ce mancam si cum ne afecteaza oraganismul .
Alexandra, este o tanara domnisoara in varsta de 23 de ani, tot cu Sindromul Down, ea locuieste impreuna cu mama si cu nepotul ei, care din nefericire este imobilizat si el, fiind in scaun rulant, dar  la fiecare sedinta de recuperare  amandoi ne primesc zambind si cu o caldura greu de descris. Alexandra, desi prezinta o forma grava a Sindromului Down, sufera si de obsezitate  este o tanara domnisoara harnica si foarte ascultatoare, fiind o fire mai timida , nu reuseste sa iasa din casa decat foarte rar. La vara ne-am propus sa iesim la o plimbare in grup. J.  Mama Alexandrei, respectiv bunica baiatului , este o doamna eroina, are grija de ei doi si mai are in grija inca o nepotica , desi starea sanatate a doamnei nu e una foarte buna, niciodata cand am fost la recuperare nu s-a plans ca nu mai poate, dimpotriva mereu am gasit-o cu zambetul pe chip si dornica sa mai faca ceva frumos pentru copilasii speciali pe care ii are in grija.
Toate trei povestile pe care vi le-am prezentat sunt un exemplu de a merge mai departe pentru mine si din care sunt sigura ca o sa raman cu amintiri frumoase si cu satisfactii profesionale pe masura. Aceste trei povesti reprezinta cazuri greu incercate de viata, situatia lor nu este una roz nici finaciar, nici social, dar merg mai departe cu incredere, perseverenta si dorinta de mai bine si cel  mai important nici una din persoanele din aceste trei povesti nu au uitat sa zambeasca si sa creada mereu ca dupa ploaie intodeauna apare soarele.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu